Definita cuvantului imprecatoriu
IMPRECATÓRIU, -IE adj. (Rar) Care are formă de imprecație. [Pron. -riu. / cf. fr. imprécatoire].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu imprecatoriu
curugíu (-íi), s. m. – Invalid. Tc. koruci (Șeineanu, III, 43). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »
SACRILÉGIU s. n. necinstire, profanare a unui lucru considerat sfânt sau deosebit de scump. (< lat. sacrilegium, fr. sacrilège) Vezi definitia »
GERMÁNIU s. n. Element chimic, semimetal, de culoare cenușiu-deschis, folosit la fabricarea pieselor semiconductoare, a redresoarelor etc. – Din fr. germanium, germ. Germanium. Vezi definitia »
CALAMBÚRGÍU, -ÍE, calamburgii, s. m. și f. (Fam.) Autor de calambururi; (rar) calamburist. – Calambur + suf. -giu. Vezi definitia »
CONTRAINTEROGATÓRIU s. n. interogatoriu luat pentru a verifica un interogatoriu anterior. (< fr. contre-interrogatoire) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z