Definita cuvantului impromptu
IMPROMPTÚ s.n. Piesă instrumentală, de proporții reduse, cu caracter de improvizație, scrisă de obicei pentru pian sau un alt instrument cu acompaniament de pian. ♦ (Rar) Improvizație poetică. [Pron. empromptü. / < fr. impromptu, cf. lat. in promptu – la repezeală, pe negândite].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu impromptu
cotu’ și pișcotu’, labele și botu’ expr. (glum.) nimic; deloc. Vezi definitia »
mutu s. invar. (intl., înv.) lacăt; ușă încuiată. Vezi definitia »
a da cu vastu’ expr. (intl.) a fura din buzunare. Vezi definitia »
să mori tu? expr. (vulg.) serios?, pe cuvânt de onoare? Vezi definitia »
BUZATU, Gheorghe (n. 1939, Sihlea, jud. Vrancea), istoric român. Contribuții privind istoria contemporană („România și trusturile petroliere internaționale pînă la 1929”, „Din istoria secretă a celui de-al doilea război mondial”). Vezi definitia »