FINITÍSM s. n. Concepție metafizică care susține că universul este mărginit. – Din fr. finitisme. Vezi definitia »

ILOTÍSM s. n. (Livr.; în antichitate) Condiție, stare a unui ilot. ♦ Fig. Stare de asuprire, de ignoranță. – Din fr. ilotisme. Vezi definitia »

NEOHIPOCRATÍSM s. n. curent în medicina contemporană care preconizează întoarcerea la principiile lui Hipocrat. (< fr. néo-hippocratisme) Vezi definitia »

GRADUALÍSM s. n. concepție potrivit căreia evoluția speciilor se desfășoară filetic, lent, continuu, prin generarea neîntreruptă de forme de tranziție, rezultând în final specii noi. (< engl. gradualism) Vezi definitia »

PANCALÍSM s. n. Doctrină filozofică ce subordonează întreaga realitate categoriei frumosului. – Din fr. pancalisme. Vezi definitia »