VÍCIU s.n. 1. Cusur, defect; lipsă. ◊ Viciu de conformație = dispoziție anormală a unor părți sau organe ale corpului; diformitate fizică; (jur.) viciu de formă = greșeală în redactarea unui act, care face actul anulabil. 2. Deprindere de a face fapte rele; obicei urât, patimă rea. [Pron. -ciu. / < fr. vice, it. vizio, lat. vitium]. Vezi definitia »

INTERNÓDIU s.n. v. internod. Vezi definitia »

EXTISPÍCIU s. n. (ant.) cercetare a măruntaielor păsărilor pentru prezicere; haruspiciu. (< lat. extispicium) Vezi definitia »

CĂPRÍU, -ÍE, căprii, adj. Căprui. – Capră + suf. -iu. Vezi definitia »

ESTIMATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Estimativ. [Pron. -riu. / cf. fr. estimatoire]. Vezi definitia »