COMANDAMÉNT, comandamente, s. n. 1. Organ de conducere a unei (mari) unități sau a unei instituții militare. ◊ Comandament suprem = cel mai înalt organ de conducere a armatei sau unui stat sau unui grup de state în timp de război. ♦ Loc unde este instalat acest organ. 2. Fig. Precept, poruncă, regulă, normă. 3. (Jur.) Act prin care începe executarea silită imobiliară a unui debitor. – Din fr. commandement. Vezi definitia »

SPRINT s.n. Mărire a vitezei de către un concurent la o competiție sportivă de fond, de înot etc. (în ultima fază a parcursului). ♦ Categorie de probe sportive pe distanță scurtă, caracterizată prin viteză foarte mare. [< engl., fr. sprint]. Vezi definitia »

PROCURÁNT s.m. (Rar) Procurator (2) [în DN]. [< fr., it. procurante]. Vezi definitia »

DESHIDRATÁNT, -Ă adj., s. m. (substanță) folosită pentru deshidratare. (< fr. déshydratant) Vezi definitia »

CONGRUÉNT, -Ă adj. Care se potrivește exact cu altceva; corespunzător, echivalent. ◊ Numere congruente = numere care dau același rest când sunt împărțite la un divizor comun; figuri congruente = figuri geometrice care coincid exact una cu alta. [Pron. -gru-ent. / < fr. congruent, cf. lat. congruens – care se potrivește]. Vezi definitia »