Definita cuvantului intervenție
INTERVÉNȚIE s.f. 1. Participare, intrare într-o acțiune. ♦ Invazie armată sau amestec al unui stat în treburile interne ale altui stat. ♦ (Med.) Operație. 2. Efort îndreptat spre un anumit scop. ♦ Mijlocire, mediație. ♦ (Peior.) Stăruință, cerere pe lângă o persoană influentă pentru a obține favoruri etc. [Gen. -iei, var. intervențiune s.f. / cf. fr. intervention, rus. intervențiia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu intervenție
ALELOPATÍE s.f. (Biol.) Influență reciprocă a plantelor prin intermediul colinelor2. [Gen. -iei. / < fr. allélopathie]. Vezi definitia »
PSIHOSEXOLOGÍE s. f. Psihologie a sexelor. – Din fr. psychosexologie. Vezi definitia »
intelighénție (intelectualitate) (-ți-e) s. f., art. intelighénția (-ți-a), g.-d. intelighénții, art. intelighénției Vezi definitia »
PRODÚCȚIE, producții, s. f. 1. Procesul creării bunurilor necesare existenței și dezvoltării societății, în cursul căruia oamenii transformă sau modifică obiectele din natură potrivit trebuințelor lor. ◊ Producție de mărfuri = formă de organizare a economiei sociale în care produsele muncii sunt create de diferiți producători independenți, autonomi, fiecare dintre ei specializându-se în confecționarea unui produs oarecare, astfel încât pentru satisfacerea nevoilor sociale este necesară vânzarea-cumpărarea de produse pe piață. Producție marfă = producție (2) în expresie bănească a întreprinderilor sau a ramurilor economiei naționale într-o anumită perioadă de timp, livrată sau destinată desfacerii. Producție netă = valoarea producției marfă minus cheltuielile de producție. 2. Totalitatea produselor (1) obținute în procesul muncii, într-o perioadă de timp determinată, într-un anumit sector al activității sociale etc. 3. Lucrare, operă literară, științifică sau artistică. 4. Manifestare artistică organizată la sfârșitul unui an școlar în institutele de artă teatrală și cinematografică, în școlile de muzică, de coregrafie etc. [Var.: (înv.) producțiúne s. f.] – Din fr. production. Vezi definitia »
SATURÁȚIE s. f. 1. Stare a unui compus chimic care nu mai conține valențe libere și deci nu mai poate adiționa alte elemente în molecula lui; stare a unei soluții în care nu se mai poate dizolva o nouă cantitate din substanța dizolvată; stare a unui mediu gazos în care nu se mai poate evapora o nouă cantitate dintr-un anumit lichid; stare a unui sistem chimic, fizic sau tehnic pentru care o anumită mărime caracteristică a atins valoarea ei maximă. ◊ Loc. adv. Până la saturație = a) până la completarea tuturor valențelor libere; b) fig. la nivelul de la care cineva nu mai poate suporta. 2. Stare de intensitate maximă a unui fenomen, satisfacere maximă a cuiva; p. ext. plictiseală, oboseală, dezgust care decurge dintr-o astfel de stare. – Din fr. saturation, lat. saturatio, -onis. Vezi definitia »