Definita cuvantului involucru
INVOLÚCRU s.n. (Bot.) 1. Totalitatea bracteelor de la baza unei umbele sau dimprejurul unui capitul. 2. Lamă care învelește pălăria unor ciuperci înainte de a ieși din pământ. [< fr. involucre, cf. lat. involucrum – învelitoare].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu involucru
MEDIÓCRU, -Ă adj. 1. Comun, obișnuit; mijlociu. 2. Fără strălucire, fără valoare, fără spirit. [Pron. -di-o-. / < fr. médiocre, cf. lat. mediocris]. Vezi definitia »
COREOMÉTRU s.n. Aparat care servește la măsurarea deschiderii pupilei. [Pron. -re-o-. / < fr. coréomètre, cf. gr. kore – pupilă, metron – măsură]. Vezi definitia »
ÁSTRU, aștri, s. m. Corp ceresc; stea, planetă. [Pl. și: (n.) astre] – Fr. astre (lat. lit. astrum). Vezi definitia »
SINÍSTRU, -Ă I. adj. groaznic, înspăimântător; oribil. ◊ funest. II. s. n. dezastru, calamitate, prăpăd, urgie. (< fr. sinistre, lat. sinister) Vezi definitia »
TRIÉDRU, triedre, s. n. Figură geometrică formată din trei semidrepte concurente aflate în planuri diferite. [Pr.: tri-e-] – Din fr. trièdre. Vezi definitia »