PRÁZNIC, praznice, s. n. 1. Masă (mare) dată după o înmormântare sau după un parastas ori pentru pomenirea unui mort; pomană, comândare. ♦ Petrecere mare; chef, ospăț, zaiafet. 2. Sărbătoare bisericească; p. ext. zi în care nu se lucrează. ♦ (Înv.) Aniversare a zilei de naștere a cuiva; patron. – Din sl. prazdĩnikŭ. Vezi definitia »

SOCIOLINGVÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la sociolingvistică. II. s. f. ramură a lingvisticii care studiază relațiile dintre limbă, cultură și societate. (< fr. sociolinguistique, engl. sociolinguistic/s/) Vezi definitia »

TÍMIC, -Ă adj. 1. al timusului. 2. referitor la afectivitate. (< fr. thymique) Vezi definitia »

PLÁTNIC, -Ă, platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care plătește, care trebuie să plătească; plătitor. ◊ Expr. Bun (sau rău) platnic = persoană care își îndeplinește bine (sau rău) obligațiile bănești, care plătește ușor și la timp (sau greu și cu întârziere). – Plată + suf. -nic. Vezi definitia »

ISOELÉCTRIC, -Ă adj. v. izoelectric. Vezi definitia »