tabacheră, tabachere s. f. (intl.) ultima persoană dintr-o coadă. Vezi definitia »

GÁURĂ, găuri, s. f. Scobitură, adâncitură, spărtură ivită de la sine sau anume făcută într-un corp, într-un material, în pământ etc.; cavitate, bortă. ◊ Gaura cheii = orificiu prin care se bagă cheia în broască. ◊ Expr. Gaură de șarpe = loc ferit care servește cuiva ca ascunzătoare. (Pop.) Doar nu s-o face gaură-n cer = nu va fi o pagubă prea mare. (Astron.) Gaură neagră = relicvă de dimensiuni reduse a unei stele masive, formată prin prăbușire gravitațională, caracterizată prin densitate foarte mare și forță de atracție uriașă și absorbantă. [Pr.: ga-u-] – Lat. *gavula (< cavus). Vezi definitia »

EPITÁGMĂ s. f. (ant.) corp de infanteriști în falanga grecească. (< fr. epitagma) Vezi definitia »

pușcătúră, pușcătúri, s.f. (înv. și pop.) 1. împușcătură; detunătură, zgomot de armă de foc. 2. distanță până la care ajunge proiectilul unei arme de foc. 3. vânătoare. 4. (reg.) zgomotul exploziei dintr-o mină. 5. (reg.) cartuș special folosit pentru dislocarea rocilor din mină; patron. 6. (reg.) preducea, semn prin perforare în urechea oilor. 7. (reg.) coardă de arc. Vezi definitia »

ELEVÉZĂ s. f. aparat pentru creșterea artificială a puilor și a bobocilor în fermele zootehnice. (< fr. éleveuse) Vezi definitia »