SIGNORÍE, signorii, s. f. 1. Formă de guvernământ instituită în unele orașe italiene în evul mediu târziu și în Renaștere. 2. Organ de conducere în unele orașe-republici italiene, în evul mediu, ales dintre membrii de vază ai breslelor. [Pr.: siniorie] – Din it. signoria. Vezi definitia »

a freca la melodie (pe cineva) expr. a bate la cap (pe cineva), a cicăli (pe cineva). Vezi definitia »

OSTEOPLAZÍE s. f. neoformație osoasă atipică. (< fr. ostéoplasie) Vezi definitia »

PIGMENTÁȚIE s. f. pigmentare. ◊ mod în care apar colorate celulele, țesuturile etc. în urma pigmentării. (< fr. pigmentation) Vezi definitia »

CONGLOMERÁȚIE s.f. Îngrămădire, conglomerare; conglomerat (1). [Gen. -iei, var. conglomerațiune s.f. / cf. lat. conglomeratio, fr. conglomération]. Vezi definitia »