APERCEPTÍV, -Ă, aperceptivi, -e, adj. Care se referă la apercepție, care constituie o apercepție. – Din fr. aperceptif. Vezi definitia »

CORELATÍV, -Ă adj. care se află în corelație. ♦ element ~ (și s. n.) = cuvânt (adverb, conjuncție etc.) care intră în corelație cu un alt cuvânt, care indică un raport de reciprocitate; corelator; noțiuni ĕ = noțiuni care conțin note arătând existența unei anumite legături reciproce între două obiecte ale gândirii. (< fr. corrélatif, lat. correlativus) Vezi definitia »

TARDÍV, -Ă, tardivi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care apare, se întâmplă, se dezvoltă cu întârziere. – Din fr. tardif. Vezi definitia »

IMPLOZÍV, -Ă adj. (Fon.) Care caracterizează implozia. [< fr. implosif]. Vezi definitia »

PRELUCRATÍV, -Ă, prelucrativi, -e, adj. (Rar) Care poate fi prelucrat. – Prelucrat + suf. -iv. Vezi definitia »