Definita cuvantului manșetă
MANȘÉTĂ s.f. 1. Capătul de jos (răsfrânt) al mânecii unei cămăși bărbătești sau al pantalonilor. 2. Garnitură de etanșare de forma unui inel răsfrânt, confecționată din piese sau din cauciuc. 3. Titlu scris cu caractere grase pe prima pagină a unui ziar (anunțând o știre importantă etc.). ♦ Indicație bibliografică în partea de jos a copertei interioare a publicațiilor periodice, cuprinzând datele necesare identificării periodicului respectiv. 4. Text scurt folosit ca titlu general pentru mai multe articole care tratează aceeași temă; (p. ext.) spațiu rezervat acestor texte. 5. (La scrimă) Lovitură dată cu antebrațul. [< fr. manchette, germ. Manschette].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu manșetă
AMIÁZĂ, amiezi, s. f. 1. Mijlocul zilei, momentul înălțării maxime a Soarelui deasupra orizontului (corespunzător aproximativ orei 12). ◊ Loc. adj. De amiază = de prânz, de la ora prânzului. ◊ Expr. Ziua(-n) amiaza mare = în plină zi, în toiul zilei. 2. (Concr.) Zenit. 3. (Reg.) Masă principală care se ia aproximativ la jumătatea zilei; prânz. 4. (Înv.) Miazăzi, sud. [Var.: amiáz, amiéz s. n., amiázi, amiázăzi s. f.] – Din amiazăzi (< lat. ad mediam diem). Vezi definitia »
BORÂTÚRĂ, borâturi, s. f. (Pop.) Ceea ce se vomită. ♦ (Fam.) Epitet injurios dat cuiva. – Borî + suf. -tură. Vezi definitia »
BALISTÍTĂ s. f. Pulbere de azvârlire fără fum, cu o flacără vie, strălucitoare. (< fr. balistite) Vezi definitia »
HALUCINÓZĂ s. f. stare patologică caracterizată prin halucinații a căror semnificație este recunoscută de bolnav. (< fr. hallucinose) Vezi definitia »
APICOLÍZĂ s. f. 1. operație de turtire a vârfului unui plămân. 2. leziune a vârfului rădăcinii dentare. (< fr. apicolyse) Vezi definitia »