híbă (híbe), s. f. – (Trans.) Cusur, defect. Mag. hiba (DAR). – Der. hibaș, adj. (defectuos). Din aceeași familie face parte hie, s. f. (lipsă, nevoie), din mag. hi. Vezi definitia »

ORDINOGRÁMĂ s.f. (Cib.) Organigramă funcțională, dedusă din algorigramă, cuprinzând un lanț de operații sau de funcții ce urmează a fi efectuate cu ajutorul programului destinat ordinatorului. [Cf. fr. ordinogramme]. Vezi definitia »

RUBANÁTĂ, rubanate, s. f. (Geol.) Textură a unor roci eruptive cu aspectul unor dungi, datorită alternanței diferitelor minerale. ◊ (Adjectival) Structură rubanată. – Din fr. rubané. Vezi definitia »

córcotă, córcote, s.f. (reg.) coș de desfăcut porumb. Vezi definitia »

suliță, sulițe s. f. (tox.) ac de seringă. Vezi definitia »