Definita cuvantului manubriu
MANÚBRIU s.n. 1. Tub la meduze unde se află orificiul buco-anal. 2. Structură anatomică având formă de mâner. ◊ Manubriu sternal = os lat articulat cu sternul. 3. Celulă cilindrică din interiorul anteridiei la unele plante inferioare. [Pron. -briu. / < fr., lat. manubrium – mâner].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu manubriu
PLEIOCÁZIU s. n. inflorescență cimoasă la care de sub floarea terminală pornesc trei sau mai multe axe de aceeași lungime și înălțime. (< fr. pléiochasium) Vezi definitia »
tarciníu, -íe, tarciníi, adj. (înv.) de culoarea scorțișoarei. Vezi definitia »
CORTÉGIU, cortegii, s. n. Șir de persoane care însoțesc o ceremonie; convoi. ♦ Fig. Șir, înșirare. – Din it. corteggio, fr. cortège. Vezi definitia »
NOVATÓRIU, -IE adj. (Liv.) Referitor la novație. [< fr. novatoire]. Vezi definitia »
SALIPGÍU s. m. v. salepgiu. Vezi definitia »