CONDAMNATÓRIU, -IE adj. (despre sentințe) care condamnă. (< fr. condamnatoire) Vezi definitia »

DECLINATÓRIU, -ÓRIE, declinatorii, adj. Care respinge competența unei instanțe sau contestă o jurisdicție. ♦ (Substantivat, n.; în sintagma) Declinatoriu de competență = hotărâre prin care o instanță constată necompetența ei și trimite cauza la o instanță competentă. – Din fr. déclinatoire. Vezi definitia »

cearcagíu (cearcagíi), s. m. – (Înv.) Soldat din avangardă. Tc. çarkaci. Cuvînt rar (sec. XVIII). Vezi definitia »

pârporáriu s.n. (reg.) bucată de pânză prin care se strecoară leșia; cenușar. Vezi definitia »

FEROVANÁDIU s.n. Aliaj de fier și vanadiu. [Pron. -diu. / < fr. ferrovanadium]. Vezi definitia »