tăciúne (-ni), s. m. – 1. Lemn ars pe jumătate. – 2. Mălură (Ustilago carbo). – Mr. tăciune, tucine, megl. tăciuni. Lat. tĭtĭōnem (Pușcariu 1709; REW 8758), cf. it. tizzone, prov., cat. tizó, fr. tison, sp. tizón, port. tição. Pentru sensul 2, cf. calabr. tizzune, sp. tizón și fr. charbon, it. carbone. Numele de tăciune pentru planta iarba lui Tatin (Symphitum officinale, cf. Bogrea, Dacor., I, 338) nu pare frecvent și nici corect. – Der. tăciuna, vb. refl. (a crește tăciunele); tăciunos, adj. (cu tăciune; ars, carbonizat). Vezi definitia »

IMPULSIÚNE s.f. v.impulsie. Vezi definitia »

ceapáne s.f. pl. (înv., reg.) curelele de la opinci; nojițe. Vezi definitia »

persoane care au fost pacalita Vezi definitia »

ELECȚIÚNE s. f. alegere. (< fr. élection, lat. electio) Vezi definitia »