CREPITÁȚIE s. f. trosnitură produsă de ciocnirea extremităților unui os fracturat, de aerul pătruns în plămânii bolnavi. (< fr. crépitation) Vezi definitia »

ZNÁMIE, znamii, s. f. (Reg.) Om slab și pocit; pocitanie. – Et. nec. Vezi definitia »

ANACUZÍE s. f. surditate totală; cofoză. (< fr. anacousie) Vezi definitia »

AUTOINTOXICÁȚIE s.f. Intoxicație produsă de organismul însuși, ca urmare a formării de substanțe toxice. [Gen. -iei. / cf. fr. auto-intoxication]. Vezi definitia »

ACATALEPSÍE s. f. 1. (la scepticii greci) renunțare din principiu de a mai căuta soluția unei probleme. 2. (med.) nesiguranță în punerea unui diagnostic. (< fr. acatalepsie) Vezi definitia »