romféc s.f. (înv.) sabie, paloș. Vezi definitia »

AMÉSTEC, amestecuri, s. n. 1. Reuniune de lucruri diverse; complex format din elemente diferite; amestecătură (1), combinație, mixtură. ♦ (Chim.) Produs obținut prin punerea laolaltă a mai multor substanțe care își păstrează proprietățile caracteristice. 2. Amestecătură (2). 3. Intervenție într-o afacere; participare (necerută sau forțată) la treburile sau relațiile altora; ingerință. ◊ Expr. A (nu) avea (vreun) amestec = a (nu) avea un (vreun) rol într-o afacere, a (nu) avea (vreo) legătură cu cineva sau ceva. – Din amesteca (derivat regresiv). Vezi definitia »

teșméc, teșmécuri, s.n. (înv.) înșelătorie. Vezi definitia »

OSTÁTEC, -Ă s.m. și f. v. ostatic. Vezi definitia »

AUTOBRÉC s. n. automobil închis, cu care se pot transporta circa zece persoane. (< fr., engl. autobreak) Vezi definitia »