accíză s. f., g.-d. art. accízei; pl. accíze Vezi definitia »

ASTRINGÉNȚĂ s. f. Proprietate a unor substanțe de a fi astringente. – După fr. astringence. Vezi definitia »

MÍRĂ s.f. 1. Riglă cu diviziuni speciale care servește la măsurarea indirectă a distanțelor sau la măsurarea înălțimilor. ♦ Bucată de peliculă pe care sunt imprimate linii foarte fine și luminoase, încrucișându-se în toate sensurile, și care permite o stabilire precisă a clarității imaginii fotografice sub aparatul de mărit. 2. Cătare (la armă). 3. (Telev.) Imagine standardizată care servește la verificarea transmisiei; imagine de reglaj. [< fr. mire, cf. it. mira]. Vezi definitia »

DÚCĂ¹ s. f. (De obicei precedat de prep. „de”, „la”, „pe”) Plecare, drum, călătorie. ◊ Expr. A fi pe ducă = a fi pe sfârșite; a fi pe moarte. – Din duce¹. Vezi definitia »

AVANPLÁJĂ s. f. sector de plajă situat între limita atinsă de ape în timpul fluxului și refluxului. (< fr. avant-plage) Vezi definitia »