CONCILIÁȚIE, conciliații, s. f. Conciliere, împăcare. ♦ Procedură de împăcare, în dreptul internațional, având ca scop înlăturarea conflictelor. [Pr.: -li-a-] – Din fr. conciliation, lat. conciliatio. Vezi definitia »

CRONOMETRÍE s. f. Parte a metrologiei care se ocupă cu studiul procedeelor și instrumentelor pentru măsurarea timpului; tehnica construirii de aparate pentru măsurat timpul. – Din fr. chronométrie. Vezi definitia »

APNEUMÍE s. f. absența plămânilor, proprie amfibienilor tereștri cu respirație cutanată. (< fr. apneumie) Vezi definitia »

PNEUMOTOMÍE, pneumotomii, s. f. Secționare a unui plămân în vederea extragerii puroiului sau a unei tumori aflate în interiorul lui. [Pr.: pne-u-] – Din fr. pneumotomie. Vezi definitia »

CRISTALOTOMÍE s. f. acțiunea de a tăia cristalurile. (< fr. cristallotomie) Vezi definitia »