BUCCINATÓR s. m. 1. mușchi al obrazului, cu rol în masticație și în expulzarea forțată a aerului din plămâni. 2. nerv maxilar inferior. (< fr. buccinateur, lat. buccinator) Vezi definitia »

ZOOCÓR, -Ă, zoocori, -e, adj., s. f. (Plantă) care are fructe sau semințe adaptate pentru răspândirea prin intermediul animalelor, prezentând formații corespunzătoare (cârlige, țepi, clei etc.) care, prinzându-se de corpul acestora, sunt duse pe distanțe mari. – Din fr. zoochore. Vezi definitia »

SECRETÓR, -OÁRE adj. care secretă; secretoriu. (< fr. sécréteur) Vezi definitia »

HIDROELEVATÓR, hidroelevatoare, s. n. Dispozitiv folosit pentru ridicarea și îndepărtarea apei și a noroiului din săpăturile executate cu mijloace hidromecanice. [Pr.: -dro-e-] – Din fr. hydro-élévateur. Vezi definitia »

EXTINCTÓR, -OÁRE I. adj. care are proprietatea de a stinge. II. s. n. stingător de incendii. (< fr. extincteur, lat. extinctor) Vezi definitia »