MONOFONÍE s. f. 1. procedeu de reproducere a sunetelor înregistrate sau transmise prin radio folosind un singur canal. 2. tip de muzică în care melodia este executată solistic ori de către un grup vocal sau instrumental la unison sau octavă. (< fr. monophonie, engl. monophony) Vezi definitia »

SELENOLOGÍE s. f. Știință analoagă geologiei care studiază materia componentă a scoarței lunare și evoluția acesteia în timp. – Din fr. sélénologie. Vezi definitia »

COMÉDIE s.f. 1. Poznă, bazaconie, ciudățenie, bizarerie. 2. (Italienism) Comedie. [Gen. -iei. / < it. commedia]. Vezi definitia »

DUDÚIE, dudui, s. f. Domnișoară. [Pr.: -du-ie] – Cf. tc. dudu. Vezi definitia »

EURITMÍE s. f. 1. îmbinare armonioasă de sunete, linii, proporții etc. 2. (med.) ritm regulat al pulsului. 3. funcționare regulată a oricărei activități organice ritmice. (< fr. eurythmie, lat. eurhythmia, gr. eurythmia) Vezi definitia »