STEN s. m. unitate de măsură pentru forță, cu o forță de 1000 de newtoni. (< fr. sthène) Vezi definitia »

PLIOCÉN, -Ă, plioceni, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține celei de-a doua epoci a neogenului, care se referă la această epocă. 2. S. n. A doua epocă a neogenului, situată intre miocen și perioada cuaternară, reprezentată, în partea de vest a Europei, prin depozite marine, iar în cea de est prin depozite lacustre. 3. S. n. Serie de straturi geologice din pliocen (2). [Pr.: pli-o-] – Din fr. pliocène. Vezi definitia »

CATRÉN s. n. strofă (poezie) de patru versuri; tetrastih. (< fr. quatrain) Vezi definitia »

GALACTOGÉN, -Ă adj., s. n. (substanță) care stimulează secreția de lapte. (< fr. galactogène) Vezi definitia »

HEMATOGÉN, -Ă I. adj. 1. (despre medicamente) care intervine în formarea sângelui. 2. care provine din sânge sau aparține acestuia. II. s. n. 1. substanță feruginoasă care se găsește în gălbenușul de ou. 2. produs alimentar concentrat, obținut din amestecarea sângelui cu lapte și cu substanțe aromatizate. (< fr. hématogène) Vezi definitia »