INFINITÍSM s. n. concepție metafizică care admite că universul este infinit. (< fr. infinitisme) Vezi definitia »

EUFUÍSM s.n. (Liv.) Limbaj manierat, prețios, care era la modă în Anglia în epoca elisabetană. [Pron. e-u-fu-ism. / < fr. euphuisme, engl. euphuism, cf. Euphues – roman al scriitorului englez Lyly]. Vezi definitia »

MAGNETÍSM s. n. 1. Proprietatea pe care o au corpurile magnetice de a se magnetiza. ◊ Magnetism terestru (sau pământesc) = totalitatea fenomenelor magnetice caracteristice Pământului. Magnetism animal = fluid universal care ar străbate toate corpurile însuflețite și care s-ar transmite (în anumite condiții) de la om la om; concepție și ansamblu de procedee terapeutice bazate pe proprietățile acestui fluid. 2. Parte a fizicii care studiază proprietățile magnetice ale materiei. – Din fr. magnétisme, germ. Magnetismus. Vezi definitia »

PINDARÍSM s. n. stil pindaric; lirism emfatic și artificios. (< fr. pindarisme) Vezi definitia »

ARIVÍSM s. n. Comportare de arivist, caracter specific arivistului. – Din fr. arrivisme. Vezi definitia »