SOFÍSM, sofisme, s. n. Silogism sau raționament corect din punct de vedere formal, dar greșit din punct de vedere al conținutului (fiind bazat pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor neesențiale ale fenomenelor etc.), adesea folosit pentru a induce în eroare; p. gener. argument, afirmație etc. false. – Din fr. sophisme, lat. sophisma. Vezi definitia »

ANISTORÍSM s. n. atitudine filozofică ce tinde să substituie studiul concret-istoric al realităților sociale prin speculații abstracte. (< anistor/ic/ + -ism) Vezi definitia »

ÎMPĂCIUITORÍSM s.n. Atitudine conciliatoristă, de aplanare a conflictelor de clasă. ♦ (P. ext.) Îngăduință exagerată față de greșelile cuiva. [Pron. -ciu-i-. / < împăciuitor + -ism, după rus. primirencestvo]. Vezi definitia »

GEOMAGNETÍSM s. n. magnetism terestru. (< fr. géomagnétisme) Vezi definitia »

FILOELENÍSM s. n. dragoste, admirație pentru ceea ce este grecesc. (< fr. philohellénisme) Vezi definitia »