Definita cuvantului numen
NÚMEN s.n. (Fil.) Esență cognoscibilă numai prin rațiune. ♦ (La Kant) a) termen folosit pentru desemnarea lucrului în sine; b) libertatea, nemurirea sufletului și divinitatea. [Var. noumen s.n. / cf. fr. noumène, it. noumeno, germ. Noumenon < gr. noumenon – ceea ce este gândit].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu numen
EMBOLIGÉN, -Ă adj. (Med.) Care produce embolii. [< fr. emboligène]. Vezi definitia »
IZOPRÉN s. m. hidrocarbură din care, prin polimerizare, se obține cauciucul. (< fr. isoprène) Vezi definitia »
ALOPRÉN s.n. Cauciuc clorurat. [< germ. Allopren]. Vezi definitia »
YEN s. m. unitate monetară a Japoniei. (< engl., fr. yen) Vezi definitia »
HIPOGÉN, -Ă, hipogeni, -e, adj. (Despre roci, procese geologice etc.) Care își are originea în interiorul pământului. – Din fr. hypogène. Vezi definitia »