Definita cuvantului oblu
ÓBLU, OÁBLĂ, obli, oable, adj., adv. I. Adj. 1. (Pop.) Care se prezintă ca o linie dreaptă; fără cotituri, drept. ♦ (Despre câmpii) Plan, neted. ♦ (Despre înălțimi, urcușuri) Aproape vertical; abrupt. 2. (Despre mers) Încet și uniform. II. Adv. (Pop.) În linie dreaptă; drept; p. ext. (în legătură cu verbe de mișcare) fară înconjur, fără ocol, direct. – Din sl. oblŭ.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu oblu
ȘPERÁCLU s.n. Un fel de cui cu vârful puțin îndoit, folosit în loc de cheie. V. paspartu. [< germ. Sperrhaken]. Vezi definitia »
ansamblu de curbe ce permite determinarea anumitor marimi prin intretaierea unor traiectorii Vezi definitia »
zúlu (limbă) s. f. Vezi definitia »
drîglu (-li), s. m. – 1. (Trans.) Vătrai. – 2. Dărăcitor, scărmănător. – Var. drîgl. Probabil der. cu suf. -lo de la sl. drŭgati „a tremura”; caz în care sensul său primar ar fi fost cel de „agitator”, cf. bg. drăglec (Candrea, Scriban). Dacă această teză este sigură, este dublet de la drehlă (var. drelă), s. f. (ciupercă comestibilă, Auricularia tremelloides), cf. rut. drjachlij, ucr. drachlij „care tremură” (Tiktin), numită astfel datorită consistenței sale, cf. numele științific și posibil de aici drîglă, s. f. (mîrțoagă), cf. bg. draglă (Conev 57; Scriban). – Der. drîgîi, vb. (Mold., a scutura, a agita), cf. rut. drygaty (Candrea); drîgla, vb. (Olt., Banat, Trans., a scărmăna, a dărăci); drîglat, s. n. (scărmănare, dărăcit). Vezi definitia »
EXÉMPLU s.n. 1. Acțiune care poate servi de model; pildă. ♦ Persoană care întrunește toate calitățile pentru a putea fi imitată; model. 2. Caz, fapt cu anumite caractere tipice, simptomatice care este citat pentru a lămuri, a sprijini o idee, o demonstrație etc. 3. Pedeapsă; întâmplare care poate servi ca învățătură de minte, ca pildă. [Pron. eg-zem-, pl. -le, -luri. / cf. lat. exemplum, fr. exemple]. Vezi definitia »