Definita cuvantului obnubilație
OBNUBILÁȚIE s.f. (Med.) Obnubilare. ♦ Întunecare, slăbire a vederii; (p. ext.) slăbire a memoriei, diminuare a inteligenței. [Gen. -iei, var. obnubilațiune s.f. / cf. fr. obnubilation, lat. obnubilare – a acoperi cu un nor].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu obnubilație
HIDROMETRÍE s. f. ramură a hidrologiei care studiază metodele tehnice pentru determinarea debitului unui curs de apă sau al unei conducte, al aluviunilor etc. (< fr. hydrométrie) Vezi definitia »
PIOCEFALÍE s. f. răspândire de lichid purulent în ventriculii cerebrali. (< fr. pyocéphalie) Vezi definitia »
STÁȚIE s. f. 1. oprire, popas. ◊ punct de oprire, staționare a vehiculelor de transport public pentru îmbarcarea și debarcarea călătorilor, încărcarea sau descărcarea mărfurilor etc. 2. așezământ, instituție pentru efectuarea unor cercetări științifice, bazate pe observarea anumitor fenomene. ◊ punct geodezic din care se fac observații. 3. poziție, loc. ♦ ~ de benzină = punct de aprovizionare cu combustibil, ulei și apă a autovehiculelor. ◊ loc de unde se fac emisiuni radiofonice, de televiziune etc. ♦ ~ electrică = ansamblu de instalații electrice la colectarea energiei electrice de la surse, la transformarea și distribuția ei. 4. ă planetelor = poziție pe traiectoria aparentă a planetelor pe cer când acestea par nemișcate pentru un timp. ♦ ~ spațială (sau cosmică) = satelit artificial sau vehicul cosmic plasat pe o orbită în jurul Pământului, servind ca laborator sau observator extraatmosferic ori ca rampă de lansare spre alte planete. (< it. station, lat. statio) Vezi definitia »
IRIZÁȚIE s. f. ansamblu de culori și nuanțe variabile pe care le reflectă unele cristale prin interferență; descompunerea luminii albe prin difracție, dispersie sau interferență; iridescență. (< fr. irisation) Vezi definitia »
CHINESTEZÍE (‹ fr. {i}; {s} gr. kinein „a se mișca” + aisthesis „percepere”) s. f. Capacitatea organismului uman și animal de a percepe și localiza mișcarea imprimată diferitelor părți ale corpului numai pe baza sensibilității profunde, fără participarea văzului. C. profundă = capacitatea de a percepe și localiza mișcările unor viscere. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z