SUPRANÚME, supranume, s. n. Nume adăugat la numele propriu al unei persoane în semn de cinste sau pentru a o distinge printr-o caracteristică sau printr-o circumstanță de altă persoană cu același nume. ♦ Poreclă. – Supra- + nume (după fr. surnom). Vezi definitia »

ROMÂNÍME s. f. Totalitatea românilor (I 1); număr mare de români. – Român + suf. -ime. Vezi definitia »

PĂSĂRÍME s. f. Mulțime de păsări, stol de păsări, totalitatea păsărilor; spec. (mulțime de) păsări de casă; păsăret. – Pasăre + suf. -ime. Vezi definitia »

stréme¹, stréme, s.f. (înv.) unitate de măsură pentru suprafețe de pământ, echivalentă cu 10 ari. Vezi definitia »

NĂLȚÍME s. f. v. înălțime. Vezi definitia »