INVESTIGATÍV, -Ă adj. Cu caracter de investigare. [Cf. it. investigativo]. Vezi definitia »

INTEROGATÍV, -Ă adj. Care exprimă o întrebare; întrebător. ◊ Propoziție interogativă (și s.f.) = propoziție prin care se formulează direct sau se reproduce o întrebare. [Cf. lat. interrogativus, fr. interrogatif]. Vezi definitia »

OLÍV I. s. m. măslin. II. adj. inv., s. n. (de) culoarea măslinei crude. (< fr. olive) Vezi definitia »

JUSTIFICATÍV, -Ă adj. Care servește pentru justificare; justificator. [Cf. fr. justificatif]. Vezi definitia »

CONFESÍV, -Ă adj. cu caracter de confesiune. (< confes/a/ + -iv) Vezi definitia »