CEASORNICÁR, ceasornicari, s. m. 1. Persoană care repară sau vinde ceasuri (3). 2. Insectă dăunătoare, mică de 4-5 mm, care face galerii în lemnul construcțiilor și al mobilelor și produce zgomote asemănătoare cu tic-tacul ceasului (Anobium pertinax). – Ceasornic + suf. -ar. Vezi definitia »

COTIUGÁR¹ s. m. v. cotigar². Vezi definitia »

SUBCONTRÁR, -Ă adj. (log.; despre propoziții) formată din aceiași termeni, dar una fiind afirmativă, iar celalată negativă. (< fr. subcontraire) Vezi definitia »

AVÁR², -Ă, avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație mongolă care s-a așezat în Europa în timpul marilor migrațiuni de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Fr. Avares (lat. lit. Avarus). Vezi definitia »

MILITÁR, -Ă I. adj. care ține de armată; ostășesc. ♦ stagiu ~ = stagiu făcut în armată de un cetățean. ♦ care se bazează pe armată; de război. II. s. m. cel care aparține cadrelor active ale armatei. (< fr. militaire, lat. militaris, germ. Militär) Vezi definitia »