ALOPATÍE s. f. procedeu terapeutic opus homeopatiei, bazat pe mijloace contrare naturii bolii. (< fr. allopathie) Vezi definitia »

TRACOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul culturii și civilizației tracilor. [Gen. -iei. / < fr. thracologie]. Vezi definitia »

DESMOTROPÍE s. f. izomerie dinamică în care formele izomere sunt în echilibru, putând fi izolate și puse în evidență. (< fr. desmotropie) Vezi definitia »

TURCOFOBÍE s. f. ură maniacală față de turci. (< fr. turcophobie) Vezi definitia »

DIAFONÍE s.f. 1. Auzire a unei convorbiri telefonice de pe un circuit pe altul. 2. (Muz.) Acord muzical în care un sunet este susținut de octava, cvarta sau cvinta lui corespunzătoare. ♦ Muzică veche pe două voci. [Gen. -iei. / < fr. diaphonie, cf. gr. diaphonia]. Vezi definitia »