PLÍNTĂ s. f. 1. mic soclu, în afară, la partea inferioară a unei clădiri, a unui zid etc. 2. fâșie de mozaic, de piatră la partea inferioară a pereților unei camere, care ferește pereții de lovituri și umezeală. 3. bloc paralelipipedic pe care se reazemă o coloană sau un piedestal. (< fr. plinthe) Vezi definitia »

FERÍTĂ s.f. 1. Mineral care se găsește în stare naturală sub formă de magnetit. 2. Constituent structural al oțelului. [< fr. ferrite]. Vezi definitia »

muzicánță s.f. (reg.; deprec.) gura omului. Vezi definitia »

LEGĂNĂTÚRĂ, legănături, s. f. (Rar) Legănare. – Legăna + suf. -ătură. Vezi definitia »

TUBÉRCULĂ s.f. v. tubercul. Vezi definitia »