TITULATÚRĂ s. f. mod de a (se) intitula; totalitatea titlurilor pe care le are o persoană, o lucrare etc. (< fr. titulature, germ. Titulatur) Vezi definitia »

MIOCARDÍTĂ s. f. inflamație a miocardului. (< fr. myocardite) Vezi definitia »

ARĂPÍLĂ s. m. (Pop.) Om cu pielea și părul de culoare neagră (ca de arap). – Arap + suf. -ilă. Vezi definitia »

înfocătúră s.f. (înv.) aprindere, înfocăciune. Vezi definitia »

PARAȘÚTĂ s.f. 1. Aparat construit în forma unei umbrele, care încetinește căderea unui corp și este folosit pentru lansarea din avion a oamenilor sau a materialelor în timpul zborului. ◊ Parașută luminoasă = parașută cu care se lansează un material cu bază de magneziu, care se aprinde în cădere, luminând puternic. 2. Dispozitiv de frânare pentru cazuri de avarii la ascensoare. [< fr. parachute < parer – a evita, chute – cădere]. Vezi definitia »