APREHENSÍV, -Ă, aprehensivi, -e, adj. (Livr.) Care exprimă, trădează aprehensiune; care simte aprehensiune. – Din fr. appréhensif. Vezi definitia »

OFENSÍV, -Ă I. adj. care atacă; cu caracter de ofensivă (II). ◊ agresiv. II. s. f. 1. formă principală a acțiunilor de luptă, înaintarea către obiectiv, cu scopul de a-l nimici pe inamic; atac. ◊ (sport; în jocurile cu mingea) atac susținut al unei echipe împotriva echipei adverse. 2. (fig.) acțiune puternică ce urmărește a realiza ceva. (< fr. offensif, /II/ offesnive, it. offensiva, germ. Offensive) Vezi definitia »

REZUMATÍV, -Ă adj. (și adv.) care rezumă; pe scurt, succint, concis. (< rezuma + -/t/iv) Vezi definitia »

CORECTÍV, corective, s. n. Ceea ce îndreaptă ceva; îndreptare, rectificare. – Din fr. correctif. Vezi definitia »

DIFUZÍV, -Ă adj. (despre corpuri) care are proprietatea de a se difuza, de a se răspândi în toate sensurile. (< fr. diffusif) Vezi definitia »