HETERONÓM, -Ă adj. care se conduce după legi externe, provenite din afară. ◊ (despre schimbări fonetice) condiționat de alți factori. (< fr. hétéronome) Vezi definitia »

MIXOCONDRÓM s. n. tumoare din țesutul cartilaginos și mucos; condromixom. (< fr. myxochondrome) Vezi definitia »

SCROFULÓM s.n. Tumoare scrofuloasă. [Pl. -oame. / < fr. scrofulome]. Vezi definitia »

DIPLOCROMOZÓM s. m. cromozom anormal cu patru cromatide, în loc de două. (< fr. diplochromosome) Vezi definitia »

RIZOTÓM s. n. instrument pentru tăierea rădăcinilor plantelor. (< fr. rhizotome) Vezi definitia »