CABINÉT s.n. 1. Încăpere (într-o casă, într-un apartament etc.) mai retrasă și mai liniștită decât celelalte, destinată anumitor folosințe (pentru lucru, în vederea exercitării unei profesiuni etc.). 2. Încăpere sau serie de încăperi (în localul unei instituții) unde lucrează cineva, fiindu-i rezervate exclusiv; birou. 3. Secție, serviciu de studii. ◊ Cabinet metodic = a) centru didactic al activității metodice dintr-o școală, dintr-un oraș etc.; b) secție de îndrumare și de informare în bibliotecile mari și în întreprinderi; (ieșit din uz) cabinet de partid = centru în care se dădeau îndrumări teoretice și metodice cadrelor de lectori, conferențiari și propagandiști și celor care studiau marxism-leninismul; cabinet tehnic = centru de îndrumare tehnică în cadrul unei întreprinderi. 4. Guvern; guvernământ; consiliu de miniștri. 5. Mobilă mică, alcătuită dintr-un corp bogat ornat și cu sertare, așezat pe un suport în formă de masă sau pe coloane. [Pl. -te, -turi. / < fr. cabinet]. Vezi definitia »

NET, -Ă adj. 1. (Adesea adv.) Clar; categoric; deslușit. 2. (Despre o greutate) Din care a fost scăzută daraua; (despre un salariu, un venit etc.) din care au fost scăzute impozitele, reținerile etc. [< fr. net]. Vezi definitia »

BÓCET, bocete, s. n. 1. Plâns zbuciumat, însoțit de vaiete; tânguire. 2. Compunere, versuri tradiționale, rituale, îngânate, spuse cu glas jalnic la înmormântări. – Din boci + suf. -et. Vezi definitia »

DECIMOLÉT s. n. (muz.) diviziune ritmică specială din zece note de durată egală cu aceea a opt note obișnuite. (< it. decimoletto) Vezi definitia »

COLÉT² s. n. 1. linie de separație între rădăcina unui dinte și coroana sa. 2. zonă de trecere între tulpina și rădăcina unei plante; col¹ (2). (< fr. collet) Vezi definitia »