MAGNÉTIC, -Ă, magnetici, -ce, adj. (Despre forțe, fenomene) Care se referă la magnet sau la magnetism; (despre corpuri) care este feromagnetic, care poate fi magnetizat. ◊ Câmp magnetic = stare fizică particulară a unui spațiu în care se exercită forțe magnetice; p. ext. spațiul respectiv. Fluid magnetic = forță prin care se explică, în științele oculte, fenomenele telepatice și hipnotice. Pol magnetic = a) fiecare dintre cele două puncte sau regiuni de la extremitatea unui magnet; b) fiecare dintre cele două puncte ale globului pământesc către care se îndreaptă capetele unui ac magnetic. ♦ Fig. Care exercită o influență profundă sau o atracție irezistibilă; care magnetizează. – Din fr. magnétique, germ. magnetisch. Vezi definitia »

SMÉCTIC, -Ă, smectici, -ce, adj. (Despre substanțe) Care are proprietatea de a scoate grăsimile. – Din fr. smectique. Vezi definitia »

BALSÁMIC, -Ă adj. de balsam. ◊ care are însușirile balsamului (1). (< fr. balsamique) Vezi definitia »

BIOGRÁFIC, -Ă, biografici, -ce, adj. Privitor la biografie, care aparține biografiei. [Pr.: bi-o-] – Din fr. biographique. Vezi definitia »

SÁFIC, -Ă, safice, adj. (În sintagmele) Vers safic = vers endecasilabic cu cinci picioare, folosit în vechea lirică greacă și latină. Strofă safică = strofă compusă din patru versuri, primele trei safice, iar ultimul adonic. – Din fr. saphique, lat. sapphicus. Vezi definitia »