ciórbă (ciórbe), s. f. – Fel de mîncare din zeamă acrită. Mr., megl. ciorbă. Tc. çorba (Cihac, II, 566; Miklosich, Slaw. Elem., 52 și Fremdw., 82; Șeineanu, II, 132; Lokotsch 440; Ronzevalle 78; Berneker 160), cuvînt care provine din arab. šorba, šarâb (› sp. jarabe, it. sorbetto, fr. sirop); cf. ngr. τσορβάς, alb. tšorbë, bg., sb. čorba, mag. csorba. Der. ciorbagiu, s. m. (comandant al unui regiment de ieniceri; căpetenie, șef), din tc. çorbaci, datorită asocierii, obișnuite în organizarea militară turcă, între unitatea militară și bucătăria sa proprie; ciorbalîc, s. n. (polonic). Vezi definitia »

IZOTÉRĂ s.f. (Met.) Linie care unește punctele cu aceeași căldură medie în timpul verii. [Var. isoteră s.f. / < fr. isothère]. Vezi definitia »

telenovelită, telenovelite s. f. (pub., peior.) mania vizionării serialelor de televiziune (mai ales a celor sud-americane). Vezi definitia »

BOȚITÚRĂ, boțituri, s. f. Cută, încrețitură (la un lucru boțit). – Din boți + suf. -(i)tură. Vezi definitia »

PALAFÍTĂ s. f. locuință lacustră pe o platformă sprijinită pe stâlpi de lemn; construcție pe un teren, întărit cu pari. (< fr. palafitte, it. palafitta) Vezi definitia »