PRIVATÍV, -Ă, privativi, -e, adj. (Livr.) Care lipsește pe cineva de ceva, care exclude ceva. ♦ Spec. (Despre afixe) Care exprimă lipsa, excluderea, dând cuvântului derivat un sens opus celui de bază. – Din fr. privatif. Vezi definitia »

BIV adj. invar. (Înv.; urmat de un titlu, de o funcție) Fost. – Din sl. bivŭ. Vezi definitia »

ENUMERATÍV, -Ă adj. Care conține o enumerare. [< fr. énumératif]. Vezi definitia »

EXEMPLIFICATÍV, -Ă adj. Exemplificator. [Cf. it. esemplificativo]. Vezi definitia »

SUPERLATÍV, -Ă adj. care exprimă o calitate în cel mai înalt grad. ♦ (gram.) grad ~ (și s. n.) = grad de comparație al adjectivului și al adverbului prin care se arată că o însușire există în cea mai înaltă măsură. (< fr. superlatif, lat. superlativus) Vezi definitia »