REINCARNÁȚIE s. f. reincarnare; metempsihoză. (< fr. réincarnation) Vezi definitia »

FITOCENOLOGÍE s.f. Ramură a botanicii care studiază fitocenozele; fitosociologie. [Gen. -iei. / < fr. phytocénologie]. Vezi definitia »

CULMINÁȚIE s.f. 1. Moment în care un astru trece deasupra meridianului unui loc. ◊ Punct de culminație = punctul cel mai înalt atins de un astru. 2. Moment de maximă încordare a relațiilor dintre personajele unei opere literare; punct culminant. [Gen. -iei, var. culminațiune s.f. / < fr. culmination, it. culminazione]. Vezi definitia »

SINOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul istoriei limbii și culturii chineze. – Din fr. sinologie. Vezi definitia »

polimahíe, polimahíi, s.f. (înv.) conflagrație, conflict. Vezi definitia »