Definita cuvantului propriu
PRÓPRIU, -IE adj. 1. Care aparține cuiva în mod exclusiv; personal. ◊ Amor propriu = sentiment al propriei demnități, conștiința valorii proprii. 2. Caracteristic, particular. 3. Indicat, bun pentru... 4. (Despre un cuvânt sau un termen) Care redă precis ideea de exprimat. ◊ Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind. ♦ (Despre sensuri; op. figurat) Prim, de bază, natural. [Pron. -priu. / < lat. proprius, cf. fr. propre].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu propriu
SOLÓDIU s. n. sol evoluat prin dezalcalizare, în al cărui profil se află un orizont eluvial. (< rus. solodi) Vezi definitia »
DINOTÉRIU s.m. Mamifer fosil uriaș, asemănător elefantului, având doi fildeși îndoiți la falca de jos și mai multe măsele. [Pron. -riu. / < fr. dinothérium, cf. gr. deinos – groaznic, therion – fiară]. Vezi definitia »
CONÚBIU s.n. (Latinism) Căsătorie. [< lat. conubium]. Vezi definitia »
turlíu, -íe, adj. (pop.; înv.) frumos, fain. Vezi definitia »
taingíu, taingíi, s.m. (înv.) persoană care împarte sau primește un tain, o porție, de hrană, de bani, de moștenire. Vezi definitia »