Definita cuvantului prostrație
PROSTRÁȚIE s.f. Stare de totală indiferență față de ceea ce se petrece în jur, cauzată de oboseala excesivă a nervilor; depresiune morală, apatie. [Gen. -iei. / cf. fr. prostration, lat. prostratio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu prostrație
ANTROPOBIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care studiază specia umană și maimuțele antropoide. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. anthropobiologie. Vezi definitia »
CONTRÁCȚIE, contracții, s. f. 1. Încordare, zgârcire a mușchilor, a corpului etc.; contractare. 2. Micșorare a volumului unui corp în urma unui proces fizic sau tehnologic (uscare, răcire, ardere, solidificare). – Din fr. contraction, lat. contractio. Vezi definitia »
VITEJÍE, vitejii, s. f. 1. (La sg.) Însușirea de a fi viteaz, calitatea celui viteaz; voinicie. ◊ Loc. adv. Cu vitejie = vitejește. 2. Faptă vitejească. 3. (Pop.) Haiducie. – Viteaz + suf. -ie. Vezi definitia »
GNOZÍE s. f. (Psih.) Recunoaștere a obiectelor cu ajutorul organelor de simț. – Din fr. gnosie, engl. gnosis. Vezi definitia »
ACLAMÁȚIE s. f. manifestare de simpatie, de aprobare entuziastă, a unei mulțimi; ovații. (< fr. acclamation, lat. acclamatio) Vezi definitia »