corovátic, corovátici, s.m. (reg.) 1. nume de plantă cu floare albastră; lumânare, lumânărică, vinețea. 2. nume de pasăre; dumbrăveancă; țigănuș. Vezi definitia »

VRÉDNIC, -Ă, vrednici, -ce, adj. 1. Harnic, iute, cu rost la treabă. ♦ Capabil, destoinic. 2. Demn de..., care merită să..., căruia i se cuvine pe drept ceva. ◊ Expr. (Reg.) A fi vrednic = a valora, a prețui. ♦ (Urmat de un conjunctiv sau un infinitiv) Care este în stare, care posedă însușirile necesare pentru a săvârși ceva. – Din sl. vrĕdĩnŭ. Vezi definitia »

PARAFÁZIC, -Ă, parafazici, -e, adj., s. m. și f. (Bolnav) de parafazie. – Din fr. paraphasique. Vezi definitia »

PÁZNIC, paznici, s. m. 1. Cel care păzește; păzitor, strajă, gardian. 2. (Înv.) Membru al consiliului comunal însărcinat cu strângerea impozitelor. – Pază + suf. -nic. Vezi definitia »

ALGOLÓGIC, -Ă, algologici, -ce, adj. Referitor la algologie, de algologie. – Din fr. algologique. Vezi definitia »