polisón, polisóni, s.m. (înv.) 1. măscărici, saltimbanc. 2. ștrengar. 3. persoană care spune vorbe de ocară sau obscenități. Vezi definitia »

ENEAGÓN s. n. poligon cu nouă laturi. (< fr. ennéagone) Vezi definitia »

OXIMORÓN s.n. Procedeu stilistic care constă în a uni două cuvinte în aparență contradictorii (de ex. tăcere elocventă) pentru a da expresiei un caracter neașteptat. [Pl. -one. / < fr. oxymoron, cf. oxys – deștept, moros – prost]. Vezi definitia »

CICLOFAZOTRÓN s.n. Aparat care servește atât ca ciclotron cât și ca fazotron. [Pl. -oane. / < fr. cyclophasotron]. Vezi definitia »

IGNITRÓN s.n. (Fiz.) Tub redresor cu un catod de mercur pentru curenți de mare intensitate. [< fr. ignitron]. Vezi definitia »