PAROXÍSM s. n. 1. intensitate maximă a unei boli, a unui sentiment etc. ◊ surescitare, tulburare extremă. 2. intensificare bruscă a activității forțelor interioare ale Pământului, care duce la formarea munților și la modificări ale scoarței terestre. (< fr. paroxysme, germ. Paroxysmus, gr. paroxysmos) Vezi definitia »

FRAZEOLOGÍSM s. n. unitate frazeologică, îmbinare de cuvinte cu caracter constant, creată în interiorul unei limbi. (< rus. frazeologhizm) Vezi definitia »

TALMUDÍSM s. n. 1. studiul Talmudului. 2. (fig.) tendință de a privi lucrurile static, rigid, dogmatic; interpretare speculativă. (< fr. talmudisme) Vezi definitia »

MICIURINÍSM s. n. teorie elaborată de I. V. Miciurin, care se referă la metodele de hibridare artificială, de educare dirijată și de selecție artificială a organismelor. (< Miciurin, n. pr. + -ism) Vezi definitia »

ORĂȘENÍSM, orășenisme, s. n. Fel de a fi, de a se comporta, de a vorbi specific unui orășean; p. ext. comportare manierată, căutată, artificială. – Orășean + suf. -ism. Vezi definitia »