TĂICUȘÓR s. m. Tăiculiță. – Din taică + suf. -(u)șor. Vezi definitia »

ÎNDRUMĂTÓR, -OÁRE, îndrumători, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care îndrumează, orientează; călăuzitor. ♦ (Substantivat, n.) Lucrare care îndrumează într-un domeniu; îndrumar. – Îndruma + suf. -ător. Vezi definitia »

MODELATÓR, -OÁRE s.m. și f. Specialist, meseriaș care face decorații și alte lucrări de modelaj; modelor, modelist. [< modela + -tor, cf. it. modellatore]. Vezi definitia »

RECITATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care recită. (< fr. récitateur) Vezi definitia »

ponór (ponoáre), s. n. – Stîncă ascuțită; văgăună, groapă, rîpă. Sl. ponorŭ „loc unde un rîu se pierde sub pămînt” (Cihac, II, 276; Conev 39). – Der. ponorî, vb. (a se prăbuși, a se surpa); ponoritură, s. f. (surpătură); ponoros, adj. (plin de povîrnișuri). Vezi definitia »