NOTÓRIU, -IE, notorii, adj. Cunoscut de multă lume, știut de toți; p. ext. remarcabil, renumit. – Din fr. notoire, lat. notorius. Vezi definitia »

gazíu adj. m. (înv.) victorios în războaie (la turci). Vezi definitia »

POSTLÚDIU s.n. Secțiune suplimentară de sine stătătoare a unei lucrări muzicale, care urmează după secțiunile ei de bază; încheiere instrumentală după cânt. ♦ Lucrare pentru orgă care se execută la încheierea serviciului divin. [Pron. -diu. / cf. germ. Postludium, fr. postlude < lat. post – după, ludus – joc]. Vezi definitia »

BUCĂLÍU, -ÍE, bucălii, adj. (Rar) Bucălat. – Probabil contaminare între bucălat și grăsuliu, durduliu. Vezi definitia »

MAGNÉZIU s.n. Metal ușor alb-argintiu, care arde cu o flacără foarte luminoasă. [Pron. -ziu. / < fr. magnésium]. Vezi definitia »