CĂUTÁRE, căutări, s. f. Acțiunea de a (se) căuta. 1. Cercetare făcută cu scopul de a găsi ceva. 2. Îngrijire; p. restr. tratament sau îngrijire medicală. 3. (Înv.) Administrare a unui bun material. 4. (Înv.) Inspecție, examinare. 5. Osteneală; năzuință. 6. Privire; căutătură. 7. Preț bun, trecere. ◊ Expr. A avea căutare = (despre oameni) a se bucura de considerație; (despre mărfuri) a fi solicitat. [Pr.: că-u-. Var.: (pop.) cătáre s. f.] – V. căuta. Vezi definitia »

DEMÍTERE, demiteri, s. f. Acțiunea de a demite și rezultatul ei; destituire, concediere. – V. demite. Vezi definitia »

STRÂNÁRE, strânări, s. f. (Reg.) Pată albă pe botul calului sau al altor animale. Vezi definitia »

CONȘTIENTIZÁRE s.f. Faptul de a face, de a deveni conștient. [Pron. -ști-en-. / < conștientiza]. Vezi definitia »

REPRODÚCERE s.f. Acțiunea de a (se) reproduce și rezultatul ei; reproducție. ♦ Imitație fidelă a unei opere de artă. [< reproduce]. Vezi definitia »