REGIÚNE s.f. 1. Mare întindere de pământ; ținut, zonă. ♦ Porțiune, parte a corpului. 2. Unitate administrativă și teritorială în România, între 1950 și 1968, cuprinzând mai multe raioane. [Pron. -gi-u-. / < fr. région, it. regione, lat. regio]. Vezi definitia »

OBȚÍNE vb. III. tr. A dobândi, a primi; a realiza ceva. [P.i. obțín, conj. -nă. / cf. lat. obtinere, fr. obtenir, după ține]. Vezi definitia »

DELAȚIÚNE s.f. Denunțare (făcută în special cu rea intenție, pentru profituri personale); denunț. [Cf. fr. délation, lat. delatio]. Vezi definitia »

PUNIȚIÚNE s. f. pedeapsă. (< fr. punition, lat. punitio) Vezi definitia »

INGRATITÚDINE s. f. atitudinea celui ingrat; nerecunoștință. (< fr. ingratitude, lat. ingratitudo) Vezi definitia »